Partajează asta:

„Recent, am auzit un tata si o fiica petrecandu-si ultimele clipe impreuna. Se anuntase plecarea si stateau amandoi langa poarta de siguranta, s-au imbratisat si si-au spus „Te iubesc. Iti doresc destul.”
La fandul ei, ea a spus: „Tata, viata noastra impreuna a fost mai mult decat destul. Iubirea ta e tot ce mi-a trebuit vreodata. Iti doresc si tie destul, tata.” S-au sarutat si ea a plecat.

El a mers catre fereastra la care eram asezat eu.

Stand acolo, imi dadeam seama ca vrea si ca are nevoie sa planga.

Am incercat sa nu intervin in intimitatea lui, dar el m-a poftit, intrebandu-ma: „Ati spus vreodata la revedere cuiva, stiind ca e pentru totdeauna?”

„Da”, am raspuns eu. Si cand am spus asta, mi-au revenit amintirile pe care le aveam, despre cum imi exprimasem iubirea si aprecierea pentru tot ce facuse tata pentru mine.

Dandu-mi seama ca zilele lui sunt limitate, mi-am facut timp sa-i spun personal cat de mult insemna pentru mine.

Asa ca stiam prin ce trece acest om. „Iertati-ma ca va intreb, dar de ce ramas bun pentru totdeauna?”, am intrebat.

„Sunt batran, iar ea locuieste mult prea departe. Ma asteapta necazuri si realitatea e ca urmatoarea ei calatorie incoace va fi la inmormantarea mea”, a spus el.

„Cand i-ati spus ramas bun, am auzit ca i-ati spus, «iti doresc destul». Pot sa va intreb ce inseamna asta?”

A inceput sa zambeasca. „E o urare care s-a transmis din generatii. Parintii mei o spuneau tuturor.”

S-a oprit o clipa, apoi, uitandu-se in sus, ca si cum ar fi incercat sa si-o aminteasca detaliat, a zambit si mai mult. „Cand spuneam «iti doresc destul», voiam ca cealalta persoana sa aiba o viata plina cu destule lucruri bune incat sa o sprijine”, a continuat si apoi s-a intors spre mine si mi-a recitat:

Iti doresc destul soare cat sa fii intr-o dispozitie buna.
Iti doresc destula ploaie cat sa apreciezi soarele si mai mult.
Iti doresc destula fericire cat sa iti tina spiritul viu.
Iti doresc destula durere cat sa faca cele mai mici bucurii din viata sa para mult mai mari.
Iti doresc destul castig cat sa iti satisfaca ceea ce doresti.
Iti doresc destula pierdere cat sa apreciezi tot ceea ce detii.
Iti doresc destule „salutari” cat sa te treaca prin acel „ramas bun” de la sfarsit.

Apoi a inceput sa planga si a plecat. Va doresc destul.”
– Bob Perks –

– Jack Canfield, Mark Victor Hansen

Cu cât înţelegi mai limpede că la nivelul minţii

Atitudinea noastră obişnuită este cea de „eu sunt aceasta/acesta”.

Separă consecvent şi perseverent pe „eu sunt” de „aceasta/acesta” sau „aceea/acela” şi încearcă să simţi ce înseamnă să fii, doar să fii, fără să fii „aceasta” sau „aceea”.

Toate obişnuinţele noastre merg împotriva acestui fapt, iar sarcina de a lupta cu ele este lungă şi aspră uneori, dar înţelegerea clară ajută foarte mult.

tu poţi fi descris numai în termeni de negaţie,

cu atât mai repede vei ajunge la capătul căutării tale

şi vei realiza fiinţa ta nelimitată.

– Sri Nisargadatta Maharaj

Există o vorba,

Abandonaţi-vă, abandonaţi-vă, iar răspunsul va veni. S

ă nu credeţi că voi ştiţi.

Fiţi deschişi.

Să vedeţi doar Unul în Toţi şi pe Toţi în unul.

Astfel, la orice nivel vă aflaţi, acel Maestru va veni la voi.

“Când elevul este pregătit pentru un anume pas, va apărea Maestrul. Nici un moment mai devreme sau mai târziu. Maestrul va apărea.”

Aceasta este promisiunea necondiţionată a Ghidului, care vă va elibera.

Deci, există întradevăr atât de multă speranţă în acest Joc, de fiecare dată.

Dacă devenim lipsiţi de speranţă, aceasta este doar propria noastră alegere.

Sunt toate motivele să fim plini de speranţă în acest Joc.

– SRI VASUDEVA

Partajează asta:

Ego-ul da nastere separarii, iar separarea da nastere suferintei.

Asadar, ego-ul este in mod clar patologic. In afara de formele evidente de negativitate precum furia, ura, exista si forme mai subtile care sunt atat de des intalnite incat de obicei nu sunt considerate negative, ca de exemplu nerabdarea, iritarea, nervozitatea si faptul de a fi “satul pana-n gat.” Ele constituie nefericirea din fundal, acea stare interioara predominanta in cazul multor oameni.

Trebuie sa fiti extrem de vigilenti si absolut prezenti pentru a le putea detecta. Iar ori de cate ori le detectati apare un moment de trezire, de incetare a identificarii cu mintea.

In continuare vom aminti una dintre cele mai obisnuite stari negative, trecuta usor cu vederea tocmai pentru ca este atat de obisnuita, atat de normala.

S-ar putea sa va fie familiara.

Aveti deseori un sentiment de nemultumire ce ar putea fi descris cel mai bine ca un fel de resentiment de fond?

El poate fi determinat sau nu de ceva concret.

Multi oameni petrec o mare parte din viata in starea aceasta. Sunt atat de identificati cu ea incat nu pot face pasul in spate sa o priveasca de la distanta.

In substratul acestui sentiment se afla anumite credinte pastrate inconstient, adica niste ganduri.

Aveti aceste ganduri in acelasi fel in care aveti visele atunci cand dormiti.

Mai exact, nu stiti ca aveti respectivele ganduri, tot asa cum cel care viseaza nu stie ca viseaza.

Iata cateva dintre cele mai obisnuite ganduri inconstiente care hranesc sentimentul de nemultumire sau resentimentul de fond.

Am inlaturat continutul acelor ganduri, astfel incat sa ramana doar structura. In felul acesta, ele pot fi vazute mai limpede.

Oricand exista nefericire pe fundalul vietii noastre, puteti vedea care din aceste ganduri sunt valabile si puteti umple continutul lor in functie de situatia voastra personala si de procesul vostru de dezvoltare personala:

“In viata mea trebuie sa se intample ceva inainte sa pot avea pace (fericire, implinire). Si sunt nemultumita pentru ca nu s-a intamplat inca. Poate ca nemultumirea mea va duce pana la urma la intamplarea dorita.”

“In trecut s-a intamplat ceva ce n-ar fi trebuit sa se intample si sunt nemultumita de asta. Daca nu s-ar fi intamplat lucrul respectiv, acum as avea pace.”

“In prezent se intampla ceva ce n-ar trebui sa se intample si care ma impiedica sa am pace.”

Adesea credintele inconstiente sunt indreptate catre cineva, iar “sa se intample” devine “sa faca” :

“Ar trebui sa faci cutare sau cutare lucru pentru ca eu sa pot avea pace. Si sunt nemultumit/a pentru ca nu l-ai facut inca. Poate nemultumirea mea te va determina sa-l faci.”

“Ceva ce am facut, spus sau omis sa fac in trecut ma impiedica acum sa am pace.”

“Ceea ce faci sau nu faci acum ma impiedica pe mine sa am pace.”

Toate cele de mai sus sunt supozitii, ganduri neverificate confundate cu realitatea.

Sunt povesti pe care le inventeaza egoul pentru a va convinge ca nu puteti avea pace acum sau ca nu puteti fi in intregime voi insiva acum.

Cum puteti avea pace acum?

Facand pace cu momentul prezent.

Momentul prezent este campul pe care se desfasoara jocul vietii.

El nu poate avea loc niciunde altundeva.

Dupa ce ati facut pace cu momentul prezent, vedeti ce se intampla, ce puteti face sau alege sa faceti sau mai degraba ce face viata prin intermediul vostru.

– Eckhart Tolle