Partajează asta:

“Pamantul ma invata sa uit de mine precum zapada topita isi uita viata.

Pamantul ma invata renuntarea precum frunzele care mor toamna.

Pamantul ma invata curajul precum arborii care stau verticali si singuri.

Pamantul ma invata regenerarea precum samanta ce creste primavara”.

(William Alexander)

Partajează asta:

Din punct de vedere evoluționist noi oamenii avem o caracteristica extraordinara care ne-a permis evoluția, dar care in același timp pe alte planuri provoacă suferința.

Este vorba de tendința de evitare a lucrurilor care ni se par negative.

In acest fel am reușit sa scăpam din gura leului hămesit, dar eșuăm lamentabil cand analizam faptele trecute.

Poti vedea acest lucru atunci cand oamenii își judeca dur o relație care a sfârșit prost deși a avut foarte multe părți pozitive in tot restul timpului.

Poti vedea asta atunci cand o moarte in sărăcie dupa o viața de huzur ne face sa apreciem ca intreaga viața a fost in sărăcie.

Si nu in ultimul rând poti vedea asta atunci cand dupa criteriile tale iti merge prost.

Atunci ai tendința sa uiți de ciclicitatea întâmplărilor si sa crezi ca acel moment nu va mai trece niciodată.

Asa ca daca te surprinzi judecând prea tare clipa care nu iti convine, schimba perspectiva.

Ce înseamnă acest moment raportat la săptămana următoare, anul următor sau peste 10 ani?

Nimic!

Acest moment este important doar acum, restul e doar importanta pe care o acorzi singur fiind programat la baza sa vezi pericolele la tot pasul.

ALEX GIURGEA