“Aş dori să împărtăşesc din experienţa acumulată de-a lungul anilor în care am fost un sfătuitor pentru cei care mi s-au adresat cu problemele lor de căsnicie.
Dacă mi s-ar cere să identific cea mai frecventă şi profundă cauză a eşecului, când bărbaţi şi femei, în căsnicie sau în relaţie de cuplu, ajung în impas, se simt înfrânţi şi disperaţi, aş răspunde: cei în cauză n-au sesizat cât de important este pentru ei să-şi găsească întotdeauna o oarecare satisfacţie în relaţia lor.
Mulţi dintre noi am fost învăţaţi ani de-a rândul să dăm cât mai mult în dragoste, întrucât — ni s-a spus — cu cât iubim mai mult pe cineva, cu atât mai mult vom fi şi noi iubiţi.
Într-adevăr, dacă sunt satisfăcute concomitent şi dorinţele şi nevoile noastre, atunci totul este perfect.
Dar dacă unul se sacrifică tot timpul şi nu primeşte nimic în schimb, atunci căsnicia sau relaţia de cuplu va fi expusă, cu siguranţă, la mari pericole.
După observaţiile mele, pasivitatea excesivă, ca şi iubirea excesivă, creează o stare de stres.
Unul dintre cele mai bune remedii este să învăţăm să fim egoişti.
O altă cauză, mai puţin cunoscută a fricţiunilor care pot apărea în relaţiile de cuplu este tendinţa întru totul firească a oamenilor de a se schimba de-a lungul anilor.
După părerea mea, oamenii se schimbă la fiecare şapte-zece ani.
Aceste cifre sunt, desigur, aproximative.
Important este nu dacă ne schimbăm la cinci, şapte sau zece ani, ci faptul că suntem supuşi schimbării.
Este unul dintre motivele pentru care oamenii divorţează chiar şi după mulţi ani de căsnicie.
O altă cauză a multor fricţiuni între cei doi parteneri rezultă din faptul că nici unul dintre ei nu a sesizat că menţinerea unei căsnicii continuă să fie una dintre cele mai dificile sarcini.
Căsnicia cere multă dăruire, răbdare şi asumarea unei responsabilităţi pe termen lung.
Acei tineri cu ochi strălucitori şi romantici care cred că o căsnicie este o prelungită lună de miere sunt condamnaţila o amară decepţie.
Un impediment serios al armoniei într-o căsnicie sau într-o relaţie de cuplu poate fi şi neluarea în seamă a diferenţelor subtile, dar totuşi profunde, care există între bărbat şi femeie.
Anumite diferenţe între bărbat şi femeie sunt înnăscute şi coexistă cu acele diferenţe care se datoresc educării separate a băieţilor şi a fetelor.”
Paul Hauck
Lasă un răspuns