Intr-o zi sufletul, căutând să-şi găsească jumătatea, căutând iubirea a ajuns la poarta unui oraş.
Din afara porţilor oraşului, acesta nu părea prea grozav sau bogat.
Din afară…..
Dar, vai după ce îi treceai porţile erai ” izbit ” de zâmbetele şi bunavoinţa celor dinăuntru.
Erau nişte oameni obişnuiti, simpli şi nu posedau nici un fel de avuţie.
Sufletul simţi ca se întoarse acasă, chiar dacă nu văzuse nicicând acest oraş.
Peste tot era întrebat, cu un zâmbet, dacă poate fi ajutat, dacă îi este sete sau foame.
Aşa află sufletul nostru ca se află în Oraşul implinirilor.
Sufletul se opri la un han unde se ospata pe săturate. Când vru să plătească, hangiul îi spuse ca nu are nimic de plată şi îl rugă să primească totul cu bucurie.
Parcă nu îi venea să creadă.
Atunci îi spuse hangiului rostul călătoriei sale.
Hangiul ascultă cu bucurie dorinţa Sufletului, zâmbind şăgalnic.
Dragul meu, spuse el, fata mea te aşteaptă demult, ştia ca vei veni, dar ascultă cu atenţie:
Fata mea este Iubirea. Ştiu ca o cauţi demult si o doreşti. Ea este prelungirea firească a tuturor chemarilor tale.
Nu îţi va cere nimic, dar trebuie să înveţi să primeşti.
Dacă vei şti să primeşti, ve-ţi avea o viaţa împlinită, dar dacă nu, întoarce-te de unde ai venit.
Odată ce vei ieşi pe poarta oraşului, acesta va deveni invizibil pentru tine si nu-l vei mai putea găsi niciodată.
Iubirea coborî din odaia ei, hanul se umplu de lumină si Sufletului îi înflori o lacrima de fericire, în colţul ochiului. Simţea ca pluteşte într-o altă lume.
Încă nu-i venea a crede, se sperie la gândul că visează.
Totul era aşa cum îşi dorise, dar…..
Parcă era prea frumos să fie adevărat !
-Dacă visez, îşi spunea el
-Dacă…….
Mai bine ies din oraş, fericirea mă copleşeşte, eu nu am fost învăţat cu atâta fericire. Nu pot face faţă !
Şi ieşi…
Alunga teamă, îndoielile, nesiguranţa şi permite-ţi să fi fericit.
Prinde fericirea cu ambele mâini atunci când o întâlneşti,
EARTH CHANGE MZ 
Lasă un răspuns