Încrederea diminuează culpa.
Un om care are încredere în el nu mai cade în păcatul
vulnerabilităţii prin culpă.
Auto-învinovăţirea poartă cu sine primejdii. Niciodată să nu spui:
„Nu merit să trăiesc…“. A, dacă spui: „Nu merit să trăiesc mărunt…“, asta este altceva. O asemenea afirmaţie poate să-ţi dea chiar un elan.
Merităm să facem umbră pământului, pentru că facem parte
dintr-un plan divin.
Altfel nu ne-am înmulţi, nu ar exista această curioasă dialectică a victoriei şi a
înfrângerii. Merităm deci, cu prisosinţă, să trăim şi să facem umbră pământului.
„Nu merit să trăiesc mărunt!“ — asta poţi s-o spui, dar nu ca o autoexcludere, ci ca o excludere a mărunţişului din viaţa ta.
Astfel se va micşora auto-culpabilizarea, şi prin aceasta vei deveni mai puţin sugestionabil.
VASILE ANDRU ~ ” RUGACIUNI CU PUTERI VINDECATOARE „
Lasă un răspuns