Ofranda este un lucru pe care astăzi îl facem tot mai puţin.

Dacă te-ai întreba ce ofrandă ai făcut în ultima săptămână, ai vedea că ai ratat multe ocazii. Nu că n-ai avut ce dărui, ci ai ratat ocaziile care ţi s-au oferit. Ce se poate dărui? Ce poate dărui un român sărac, cu un salariu prăpădit — sau chiar fără salariu? Sunt mai multe feluri de-a dărui: primul este să depui o cantitate de muncă. A face o muncă pentru altcineva este o ofrandă, dar numai dacă este făcută cu plăcere, ştiind că prin asta purifici ceva din soarta ta. Mai pot fi şi daruri esenţiale, chiar sacrificii, pe care le faci pentru cineva.
Nu vorbesc, desigur, despre sacrificiu final, care este viaţa!
Revenim la posibilităţile de a dărui ale românului sărac. Este vorba de a dărui expresia
pozitivă a feţei. Gândiţi-vă de câte ori ratam prilejul să dăruim celorlalţi expresia senină a feţei noastre.

Mă uit la oamenii de pe stradă şi îmi spun: „Uite cum aceşti oameni ratează să-mi dăruiască mie acum ceva, expresia senină a feţei lor…“. Sunt chinuiţi, sunt copleşiţi de ziua de muncă. Expresia feţei este foarte importantă, în primul rând pentru tine. Ca să-ţi menţii o expresie senină, soliciţi o pozitivitate nebănuit de mare în tine.

Trebuie să poţi să încurajezi oamenii — discret, neprivindu-i în ochi… dacă vrei să convingi pe cineva, atunci priveşte-l între ochi. Nu te uita direct în ochii acelei persoane. Iar dacă vrei să-l influenţezi în bine pe respectivul, după ce te-ai uitat la faţa lui, şi l-ai fotografiat mental, întorci privirea în interior şi îţi imaginezi că acel om este fericit. Atunci el a primit realmente, de la tine, un impuls constructiv.
Fiţi senini. Seninătatea e ofranda ce poate fi făcută sistematic. Un gând bun este şi el o
ofrandă. Dacă te uiţi la un om şi-ţi spui în gând: „Mutra acestuia cere palme…“, i-ai introdus un program subconştient agresiv. În el se crispează ceva şi în ziua aceea el va înjura, va violenta pe cineva, fără să ştie de ce. Dacă îl priveşti şi îţi spui: „Mutra acestuia cere o ţuică…, o ţuică mică, pe care i-aş da-o dacă aş avea ocazia“, ai introdus într-însul un program bun.
Cenzurează-ţi gândurile rele. Gândul rău, de altfel, îţi poate produce o migrenă dacă este
direcţionat spre cineva. Fereşte-te să adresezi gânduri rele — dimpotrivă, contracarează-le cu cele bune.
Dacă îţi vine să spui ceva rău, imediat, ştiind ce te aşteaptă, formulează o urare de bine. Până vei învăţa să faci din suflet acest lucru, fă-l ca şi când ţi-ai lua o precauţie.
Ofranda verbală este iarăşi foarte importantă. Iată un alt mod de-a da ceva: un cuvânt bun.
Medicii buni, preoţii buni, au întotdeauna un cuvânt bun.

Este şi aici un meşteşug — nu e totul să-ţi propui, trebuie să te şi mobilizezi, trebuie un pic de empatie.
De ce unii nu pot niciodată să transmită un cuvânt de consolare? Pentru că o fac formal. Ar trebui să te pui în situaţia celuilalt ca şi cum tu ai fi acolo, şi atunci vei reuşi să dai un cuvânt bun.

E un mod de a oferi ceva. Sigur, există şi ofrande materiale — atunci când poţi să le faci, şi când le faci sistematic. Dăruiţi zilnic o pâine. Daţi celor săraci şi copiilor. Dacă puteţi, dacă sunteţi pregătiţi — copiilor să le daţi un măr, o bucată de pâine.

E important dacă puteţi să le daţi de fiecare dată, să le daţi pentru că oricum o duc mai rău decât noi.

Mila este un sentiment extraordinar. Compasiunea şi mila — sentimente mari, care ard multă negativitate în soartă.

Aşa cum încrederea în sine este un element constructiv pentru sine, mila este un element constructiv pentru alţii.

Nu mila în sensul jeluirii, ci mila în sensul participării empatice — te pui în situaţia lui, să îţi închipui că în acel moment tu eşti el.

Empatia declanşează imediat o dinamică a cerinţelor şi a egalizării câmpurilor.

In lumea aceasta, câmpurile biotice tind spre o comunicare între oameni şi spre un răspuns, spre o conectare unul la altul.

Iată cum prin ofrandă se merge spre fericire.

VASILE ANDRU ~ ” RUGACIUNI CU PUTERI VINDECATOARE „

Partajează asta:

Încrederea diminuează culpa.

Un om care are încredere în el nu mai cade în păcatul
vulnerabilităţii prin culpă.

Auto-învinovăţirea poartă cu sine primejdii. Niciodată să nu spui:

„Nu merit să trăiesc…“. A, dacă spui: „Nu merit să trăiesc mărunt…“, asta este altceva. O asemenea afirmaţie poate să-ţi dea chiar un elan.

Merităm să facem umbră pământului, pentru că facem parte
dintr-un plan divin.

Altfel nu ne-am înmulţi, nu ar exista această curioasă dialectică a victoriei şi a
înfrângerii. Merităm deci, cu prisosinţă, să trăim şi să facem umbră pământului.

„Nu merit să trăiesc mărunt!“ — asta poţi s-o spui, dar nu ca o autoexcludere, ci ca o excludere a mărunţişului din viaţa ta.
Astfel se va micşora auto-culpabilizarea, şi prin aceasta vei deveni mai puţin sugestionabil.

VASILE ANDRU ~ ” RUGACIUNI CU PUTERI VINDECATOARE „

Partajează asta:

O parabolă monahală zice:

„Nu cere de la Dumnezeu darul vindecării, ci darul de a-ţi vedea
propriile păcate!“.
De ce este mai important al doilea dar?

Pentru că dacă-ţi vei vedea păcatele şi le vei îndrepta,
tu nu te vei mai îmbolnăvi niciodată, şi deci nu vei avea nevoie de darul vindecării.
Care sunt păcatele, cum pot fi cunoscute şi ce boli ne pândesc dinspre ele?

Cum se reflectă, în planul sănătăţii, încălcarea poruncilor revelate?

Privind cazuistica bolnavilor, privind efectul, vezi că
unul dintre tăietorii vieţii sunt grijile: obsesiile, rumegarea gândurilor.

Cineva spunea chiar că grijile
sunt „păcatul însuşi“.

Ele sunt păcatul împotriva propriei tale naturi.

Păcate cu urmări asupra sistemului nervos

sau acele boli care ţin de somatizări nervoase.
Şi păcatul „negru“: mânia, duşmănia, osândirea aproapelui.

Pe drept s-a spus într-o parabolă atonită, că:

un om care făptuise multe greşeli în viaţa lui,

a dobândit totuşi mântuirea pentru că n-a
ocărât niciodată!

Adică acela a avut o mare virtute: n-a osândit pe semenul său, nici cu vorba, nici cu
gândul.
Foarte rar se întreabă omul ce legi universale a încălcat.

Abia când se îmbolnăveşte, el stă
uneori să se întrebe de ce s-a îmbolnăvit.

Tratamentul medical este util în crize, dar este ineficient în
destin.

Căci restabilirea temporară, sau ieşirea din criză,

este doar începutul adevăratei vindecări.
Trebuie purificată rădăcina.
Restabilirea deplină a sănătăţii stă în practicarea respectului faţă de cele trei legi universale:
– relaţia armonioasă cu semenul;
– relaţia armonioasă cu sacrul;
– respectul vieţii în toate formele ei, începând de la nivelul personal, până la forme de viaţă elementare.

VASILE ANDRU ~ ” RUGACIUNI CU PUTERI VINDECATOARE „

Partajează asta:

În această zi, voi face tot posibilul să văd pacea care există pretutindeni și să accesez abundența frumuseții și bucuriei prezente în fiecare moment.

Acesta este Prezentul Etern pe care îl doresc!

Voi face tot posibilul să las deoparte tot ce am învățat și cred că știu, pentru a-i permite noii cunoașteri și noilor experiențe să îmi inunde ființa.

Voi face tot posibilul să fiu un magnet pentru adevărurile, imaginile, muzica și cuvintele pozitive și miraculoase.

Voi face tot ce îmi stă în putință pentru a-mi elibera mintea de energiile negative care mi-au umbrit viziunea și mi-au distorsionat cuvintele și acțiunile.

Voi crea o noua paradigmă, care să mă ajute să recunosc doar aspectele pozitive din fiecare persoană, loc și lucru care mă înconjoară.

Îmi voi ridica Energia și Lumina la cele mai înalte frecvențe de iubire, generozitate, caritate, compasiune, iertare și adevăr.

Îmi voi umple mintea cu gânduri și imagini constructive, care să mă ajute să îmi continui evoluția personală, astfel încât să pot lumina și inspira viețile altora.

Voi crea ceva nou în această zi și voi descoperi un loc pe care nu l-am mai văzut niciodată.

Mă voi ambiționa să fac, sau măcar să încerc să fac, ceva ce nu mi-am imaginat vreodată că aș putea face.

Voi fi amabil(ă) cu oamenii care îmi ies în cale și îi voi ajuta pe cei în dificultate, oriunde și oricând mă voi afla în situații care îmi vor permite să fac acest lucru.

Voi sta cât mai des în natură și voi atinge pământul, pentru a-i arăta dragostea și recunoștința mea.

Îmi voi extinde iubirea către întreaga lume și către întregul cosmos, împreună cu respectul și admirația mea smerită pentru strălucirea divină a Forței Energiei Creatoare, care zămislește totul.

Voi iubi pentru că pot, voi dărui pentru că pot, voi fi binevoitor/binevoitoare pentru că pot, voi fi smerit(ă) pentru că am toate motivele să fiu și îmi voi rosti adevărul, pentru că este datoria și bucuria mea să fac astfel.

Voi pune în valoare forța binelui și voi face tot posibilul pentru a restabili ordinea în haosul lumii noastre.

Voi scrie o scrisoare unei persoane cu care nu am vorbit de ceva vreme.

Voi trimite un mesaj unei persoane pe care o iubesc din tot sufletul.

Voi scrie o poezie. Voi crea artă.

Voi cânta la chitară și din voce.

Mă voi oferi voluntar pentru a-i ajuta pe cei dragi și pe prietenii mei.

Voi mânca și voi bea sănătos, pentru a-i arăta trupului meu profunda mea recunoștință pentru existența sa și pentru rolul pe care îl joacă în protecția Sufletului și Spiritului meu.

Îmi voi recita mantrele și rugăciunile în orice moment în care mă simt copleșit(ă) de gânduri care creează neliniște.

Voi asculta pe cineva care are rar ocazia de a fi auzit.

Voi fi conștient(ă) de respirația mea și de ritmul bătăii inimii mele.

Voi râde și mă voi ierta pe mine însămi/însumi, atunci când voi uita că am făcut aceste promisiuni la începutul zilei, iar la sfârșitul zilei voi sărbători și mă voi felicita pentru ceea ce am reușit să duc la îndeplinire.

Julie Henderson

Partajează asta:

Daca abordarea noastra ar fi numai de smerenie – catre toata viata, catre Natura,

catre fiecare forma de viata,

catre fiecare fiinta omeneasca,

catre planete, catre orice,

daca am arata numai respect

si am deschide constiinta noastra sa invatam,

toata viata ar deveni un spatiu bogat de invatare.

Trebuie numai sa intram in acest spatiu cu extrema smerenie,

constientizind puterea acestei abordari.

Fiti smeriti.

Sfarimati coditionarea voastra!

Lasati peretii sa se farimiteze, si lasati rasuflare de aer curat sa intre!

Lasati stralucirea Soarelui sa treaca prin crapaturi,

luminind spatiul si dizolvind orice ne limiteaza pe noi!

SRI VASUDEVA

Partajează asta:

A fost odata un cizmar sarac care era mereu vesel.

Parea asa de fericit, incat de dimineata pana seara canta de bucurie.

Mereu se adunau multi copii la fereastra casei sale si-l ascultau cu atentie.

Uneori se adunau si pasarelele ca sa-l asculte.

Langa el locuia un bogat.

Acesta nu dormea toata noaptea, caci mereu isi numara galbenii.

Abia dimineata se ducea la culcare.

Ziua insa nu putea sa doarma pentru ca-l auzea pe cizmar cantand si invidia il nimicea, deoarece nu-si putea inchipui cum un sarantoc poate fi vesel.
Intr-o zi ii veni o idee, un gand viclean ii sopti la ureche cum sa-l faca pe cizmar sa nu mai cante. Il invita la el si, spre marea sa surprindere, ii darui saracului o punga cu galbeni.

Cand cizmarul ajunse acasa, deschise punga. Niciodata nu vazuse atatia galbeni.

Incepu sa-i numere cu grija, iar copiii priveau cu atentie la el.

Erau asa de multi, incat cizmarului ii era frica acum sa-i nu-i fure cineva.

De aceea, noaptea ii lua cu sine in pat.

Dar si acolo se gandea la ei si nu putea sa adoarma.

Atunci duse punga cu galbeni in pod, dar nu era sigur nici de acest loc.

Dis-de-dimineata se scula si lua galbenii si-i duse in cotetul cu gaini.

Dar nici cu acest loc nu era prea multumit si, dupa un anumit timp, sapa o groapa si ingropa punga cu galbeni in pamant.

Stiindu-se bogat, nu mai dormea, nu mai muncea si nici nu mai canta, ci era tot timpul cu gandul la comoara sa.

Din aceasta cauza era nelinistit, palid si framantat de ganduri.

Nici pasarelele si nici copiii nu mai veneau sa-l viziteze.

Asadar, cizmarul ajunsese tare nefericit. Ce sa faca?
Intr-una din zile, cizmarul lua punga cu galbeni si-i duse inapoi bogatului.

“Ia, te rog, galbenii inapoi, spuse el. Grijile pentru ei m-au imbolnavit si nici prietenii mei nu mai vor sa stie nimic despre mine. Vreau sa fiu din nou un cizmar sarac, cum am fost odinioara”.

De atunci fericirea intra din nou in casa cizmarului.

Partajează asta:

Intr-o zi sufletul, căutând să-şi găsească jumătatea, căutând iubirea a ajuns la poarta unui oraş.
Din afara porţilor oraşului, acesta nu părea prea grozav sau bogat.
Din afară…..
Dar, vai după ce îi treceai porţile erai ” izbit ” de zâmbetele şi bunavoinţa celor dinăuntru.
Erau nişte oameni obişnuiti, simpli şi nu posedau nici un fel de avuţie.
Sufletul simţi ca se întoarse acasă, chiar dacă nu văzuse nicicând acest oraş.
Peste tot era întrebat, cu un zâmbet, dacă poate fi ajutat, dacă îi este sete sau foame.
Aşa află sufletul nostru ca se află în Oraşul implinirilor.
Sufletul se opri la un han unde se ospata pe săturate. Când vru să plătească, hangiul îi spuse ca nu are nimic de plată şi îl rugă să primească totul cu bucurie.
Parcă nu îi venea să creadă.
Atunci îi spuse hangiului rostul călătoriei sale.
Hangiul ascultă cu bucurie dorinţa Sufletului, zâmbind şăgalnic.
Dragul meu, spuse el, fata mea te aşteaptă demult, ştia ca vei veni, dar ascultă cu atenţie:
Fata mea este Iubirea. Ştiu ca o cauţi demult si o doreşti. Ea este prelungirea firească a tuturor chemarilor tale.
Nu îţi va cere nimic, dar trebuie să înveţi să primeşti.
Dacă vei şti să primeşti, ve-ţi avea o viaţa împlinită, dar dacă nu, întoarce-te de unde ai venit.
Odată ce vei ieşi pe poarta oraşului, acesta va deveni invizibil pentru tine si nu-l vei mai putea găsi niciodată.
Iubirea coborî din odaia ei, hanul se umplu de lumină si Sufletului îi înflori o lacrima de fericire, în colţul ochiului. Simţea ca pluteşte într-o altă lume.
Încă nu-i venea a crede, se sperie la gândul că visează.
Totul era aşa cum îşi dorise, dar…..
Parcă era prea frumos să fie adevărat !
-Dacă visez, îşi spunea el
-Dacă…….
Mai bine ies din oraş, fericirea mă copleşeşte, eu nu am fost învăţat cu atâta fericire. Nu pot face faţă !
Şi ieşi…

Morala :

Învăţa să primeşti tot ceea ce-ţi doreşti.

Eşti un suflet minunat, chiar dacă ai uitat asta, şi meriti tot ceea ce-ţi doreşti .
Alunga teamă, îndoielile, nesiguranţa şi permite-ţi să fi fericit.
Prinde fericirea cu ambele mâini atunci când o întâlneşti,

altă ocazie s-ar putea să nu mai ai.

Partajează asta:

Cu cât ești mai indiferent față de cineva, cu atât acelui om îi pasă mai mult de tine.

Vrea să te știe alături.

Vrea să îți cunoască lumea.

Să te susțină.

Să-ți împlinească poftele și dorințele.

Pentru că în ochii lui ești atât de special, greu de cucerit, unic.

La unii faza cu indiferența pornește involuntar, alții o au în sânge și e mai rău.

Sunt oameni care continuă să nu le pese chiar și când sunt alături de cineva, iar lipsa de atenție uneori e ucigătoare într-o relație.

Ceilalți, victime ale indiferenței, vor suferi.

Da, vor alerga din urmă, vor face orice să simtă prezența celuilalt, vor insista să vină acasă, la ore, la job, în oraș, oriunde, vor trăi plăcerea lor, dar vor suferi.

Pentru că în cele din urmă vor auzi un rece și indiferent “nu”.

De asta unele femei au transformat atenția într-o joacă cu care reușesc să pună la picioarele lor zeci de bărbați.

Numai că din atenție nu te hrănești.

Și nu îți ajunge interesul pentru cineva ca să-l și iubești sau și mai mult, să fii iubit.

Cu cât ești mai indiferent, cu atât ești mai dorit, sau dorită.

Cu cât ești mai indiferent, cu atât ești mai nefericit apoi.

DEVORBACUTINE. EU

Partajează asta:

Daca ma iubesti, iubeste-ma!

Nu imi tot spune.

Mai si arata-mi!

Asa cum dansatorii isi arata din mișcări.
Precum scriitorul ce-si divulga scrierile.

Ca un actor ce isi iubeste replicile.

Un magician ce se îndrăgostește iremediabil de iluzia pe care singur a creat-o.

Daca ma iubesti, atunci Iubește-ma!

Asa cum mana stanga are nevoie de cea dreapta.

Cum inima are nevoie de bătăi iar ochii tai ii cauta pe ai mei.

Daca ma iubesti, iubeste-ma!

E tot ce am nevoie azi, acum!

Maine, poate ca nici nu mai contează!

ALEXANDRU CHERMELEU

Partajează asta:

Exista vreun manual nescris in care este specificat ca asa cum iti asterni, asa zaci si asa vei dormi?

Dar nu prea ai cum.

Pentru ca nu poti dormi.

E imposibil sa dormi linistit si impacat cu tine.

Si da … exista acel manual.

Incepe cu un minim de bun simt si se termina cu Fericire.

Fericirea ta. Nu si a celor din jur.

Cei din jur vor fi fericiti atunci cand bifezi tu prima treaptă.

Asadar, uita-i pe ceilalti si reîntoarce-te la tine.

Si regaseste-te.

Incepe sa te iubesti.

Mai mult si din ce in ce mai mult.

Si vei cunoaste fericirea.

Sau, cel putin, vei gusta din ea.

De abia atunci poti spune 100 % Femeie.

Altfel, intelegem procentul gresit.

100 % femeie inseamna sa stii sa spui Nu.

100 % Femeie inseamna sa ai curajul sa intorci foaia. Sau chiar sa o rupi.

100 % Femeie inseamna sa stii sa iti  pastrezi rolul fara sa il pierzi.

100 % Femeie inseamna sa inveti sa iubesti … dar sa iubesti pe cine trebuie!

Iar o 100 % Femeie va alege întotdeauna un 100 % Bărbat!

ALEXANDRU CHERMELEU