Partajează asta:

Încrederea diminuează culpa.

Un om care are încredere în el nu mai cade în păcatul
vulnerabilităţii prin culpă.

Auto-învinovăţirea poartă cu sine primejdii. Niciodată să nu spui:

„Nu merit să trăiesc…“. A, dacă spui: „Nu merit să trăiesc mărunt…“, asta este altceva. O asemenea afirmaţie poate să-ţi dea chiar un elan.

Merităm să facem umbră pământului, pentru că facem parte
dintr-un plan divin.

Altfel nu ne-am înmulţi, nu ar exista această curioasă dialectică a victoriei şi a
înfrângerii. Merităm deci, cu prisosinţă, să trăim şi să facem umbră pământului.

„Nu merit să trăiesc mărunt!“ — asta poţi s-o spui, dar nu ca o autoexcludere, ci ca o excludere a mărunţişului din viaţa ta.
Astfel se va micşora auto-culpabilizarea, şi prin aceasta vei deveni mai puţin sugestionabil.

VASILE ANDRU ~ ” RUGACIUNI CU PUTERI VINDECATOARE „

Partajează asta:

Una dintre cele mai complexe şi provocatoare lecţii de viaţă este de a învăţa să nu punem totul la inimă, acumulând negativitate.

În special atunci când suntem tineri, sau dacă suntem prea sensibili, ducem atât de mult din energia aferentă întâmplărilor vieţii, în lăcaşul inimii.

Această atitudine poate fi copleşitoare şi contraproductivă, dacă ne destabilizează în mod frecvent.

Atunci când ne simţim criticaţi sau atacaţi din toate direcţiile, devine extrem de dificil să ne revenim, pentru a continua să afirmăm adevărul nostru, redându-l prin cuvinte şi reflectându-l în fapte.

În aceste situaţii, am face bine să ne amintim vechea zicală cu privire la importanţa desprinderii de anumite situaţii, ce vor aluneca din câmpul nostru, precum se prelinge apa de pe spatele unei răţuşte.

Conflictul este un aspect inevitabil al vieţilor noastre; dat fiind că, adeseori, sistemele noastre de credinţă şi modurile noastre de a fi contrastează puternic cu cele ale fiinţelor dragi, ale cunoştinţelor, ale partenerilor de afaceri, ori ale colegilor de serviciu.

Totuşi, în pofida suferinţei pe care o pot declanşa neînţelegerile, ele constituie, totodată, o sursă de învăţăminte.

Maniera în care ne strunim pe noi înşine, atunci când ne aflăm în situaţii tensionate sau conflictuale, indică nivelul nostru de răbdare, de stăpânire de sine, precum şi gradul de elevare a stărilor noastre emoţionale – calitatea energiei noastre.

Cu scopul de a soluţiona conflictele, oricât de supărătoare ar fi motivele neînţelegerilor, ar trebui să ne abordăm oponentul cu inima deschisă, plină de compasiune.

Judecăţile şi vina trebuie lăsate deoparte; mai mult decât atât, ele trebuie înlocuite cu respect reciproc.

Conflictul îşi are, în mod frecvent, originea, în nevoi sufleteşti neexprimate, care sunt mascate de atitudini combative, sau de un comportament agresiv.

Dacă abordăm şi gestionăm o stare conflictuală, cu inimile pline de iubire şi acceptare, atunci vom fi, cu siguranţă, în măsură să găsim o cale de soluţionare favorabilă.

Cel mai adesea, atacul şi critica din partea celorlalţi au legătură mai degrabă cu ei înşişi, precum şi cu simţămintele lor, decât cu noi.

Dacă ne implicăm excesiv în procesul de adaptare la energia negativă emisă de alţi oameni, pierdem contactul cu însăşi esenţa fiinţei noastre.

De fapt, din perspectiva gândirii pozitive, aceste pietre azvârlite şi săgeţi lansate în direcţia noastră, ne oferă posibilitatea de a ne consolida percepţia fundamentală asupra Sinelui, precum şi de a învăţa să facem un salt lateral şi să deviem negativitatea celorlalţi, greşit direcţionată.

Cu cât mai frecvent procedăm astfel, cu atât mai dibaci vom deveni în a discerne ceea ce ne aparţine şi ţine de noi, faţă de ceea ce aparţine altor oameni şi ţine de ei.

Prin practică, vom dobândi controlul asupra integrităţii noastre energetice, refuzând să servim drept ţinte pentru mânia şi frustrarea neconştientizate şi neasumate de oamenii din jurul nostru.

Cheia pentru a descoperi şi descifra înţelepciunea tăinuită în conflict rezidă în a te întreba de ce eşti în dezacord sau „ai intrat în coliziune” cu o anumită persoană, sau de ce eşti în dizarmonie cu o anumită situaţie.

Sinele tău lăuntric ori Universul încearcă, probabil, să te îndrume către o lecţie de viaţă; prin urmare, fii cu urechile ciulite şi cu ochii larg deschişi!

Odată ce vei fi examinat îndeaproape rădăcinile – cauzele, atât cele profunde, cât şi cele de suprafaţă, ale neînţelegerii, depune efortul conştient de a elibera mânia ori resentimentele!

Procedând astfel, energia dintre tine şi oponentul tău se va ameliora semnificativ, chiar dacă acesta din urmă încă acţionează sub imperiul unei stări emoţionale mai limitate şi al unui nivel energetic mai scăzut.

Ia în considerare faptul că fiecare dintre voi are propriile motive pentru a gândi şi simţi în modul său specific!

De asemenea, acceptă că nu îţi este cu putinţă să schimbi mentalitatea oponentului tău!

Astfel, vei reuşi să gestionezi dezacordurile în chip raţional, cu fermitate, precum şi cu dorinţa de ajunge la un consens.

Dacă asculţi cu luare-aminte, chibzuinţă şi atenţie dublată de empatie, pe parcursul conflictului şi al negocierilor, vei reuşi să transformi „coliziunile”, litigiile, în oportunităţi de soluţionare, prin concesii reciproce.

Analizează-ţi gândurile şi sentimentele, cu mare atenţie!

S-ar putea să descoperi fie o anumită recalcitranţă în interiorul tău, în virtutea căreia opui rezistenţă; fie faptul că, pe negândite, te alimentezi pe tine însuţi cu mesaje negative, referitoare la oponentul tău.

Pe măsură ce ţi se clarifică propriul rol în cadrul disensiunilor, fiecare conflict se preschimbă într-un nou prilej de a-ţi dezvolta empatia, compasiunea şi toleranţa.

În cele din urmă, vom fi în măsură să percepem corect feedback-ul oferit de ceilalţi, preluând ceea ce ar putea avea caracter constructiv şi eliberând ceea ce nu ne priveşte şi nu are nicio legătură cu noi.

Întâi de toate, însă, vom avea grijă de noi, cu compasiune, conştientizând când nu este recomandat să preluăm ceva din exterior, întrucât ne va răni.

În aceste situaţii, procedăm ca răţuştele, scuturându-ne şi lăsând negativitatea să se prelingă şi să se rostogolească de pe noi, în timp ce ne urmăm calea în lume.

Madisyn Taylor

Partajează asta:

„Când un băiat devine bărbat, el separă cu uşurinţă dragostea de sex.

El poate să se certe la un moment dat cu soţia sau cu prietena şi în momentul următor să vrea să o ducă în pat.

Pe scurt, el poate să facă dragoste cu o femeie fără să fie preocupat în mod deosebit de personalitatea ei.

Bărbaţii se plâng, în general, că nu primesc suficient sex de la soţiile lor sau că femeile sunt prea posesive.

Bărbaţii consideră că îşi demonstrează iubirea faţă de soţie prin faptul că muncesc din greu pentru întreţinerea familiei, nu beau, vin acasă la timp şi sunt fideli.

Ei nu văd de ce ar mai trebui să spună şi „te iubesc”.

Se pot compara cuvintele cu faptele?
Femeile vorbesc mai mult despre nevoia lor de afecţiune şi de iubire şi nici nu pomenesc de sex, ceea ce nu denotă că lor nu le place sexul, ci faptul că, în concepţia lor, iubirea şi afecţiunea implică şi sexul.

Se pare că pentru ele cele două aspecte — iubirea şi sexul — sunt inseparabile.

De aceea, este extrem de dificil pentru femei să se angajeze în relaţii sexuale fără a simţi o puternică atracţie faţă de partener.
O altă caracteristică a femeilor este că le place să vorbească despre ceea ce simt şi vor să ştie ce simte partenerul lor.

Această comunicare reciprocă este un lucru absolut necesar pentru satisfacerea lor sexuală.

A nu şti cu cine a făcut dragoste echivalează pentru o femeie cu prostituţia.

Dacă nu ştie ce se petrece în inima partenerului, nici nu-l mai vrea ca partener.

Aceasta este realitatea psihologiei feminine, pe care mulţi bărbaţi nu o înţeleg, nu o apreciază şi de multe ori nici nu o agreează.
Bărbaţii, în schimb, nu simt nevoia să afle ce se petrece în sufletul soţiilor lor sau al prietenelor lor.

Iar atunci când au necazuri, nu prea vor să le împărtăşească partenerelor şi se simt mult mai bine dacă sunt în stare să-şi rezolve singuri problemele.
În fine, o altă cauză posibilă a unor fricţiuni ce pot apărea într-o căsnicie, şi despre care aş dori să vorbesc încele ce urmează, este nevoia de a fi iubit.

De ce trebuie să fim iubiţi?

Oare suntem mai merituoşi pentru că suntem iubiţi?

Sau vom deveni mai merituoşi dacă vom fi iubiţi?

Să ne judece alţii în virtutea iubirii lor, şi să ne spună dacă suntem sau nu valoroşi?

Ceva nu e în regulă, dacă oameni care nu ştiu prea multe despre noi trebuie să ne spună cât valorăm.

De ce ar şti altcineva mai bine decât noi înşine, dacă suntem acceptabili sau nu?
N-aş vrea ca această ultimă frază să inducă în eroare.

Nu sunt împotriva sentimentelor profunde pe care le pot avea oamenii unul faţă de celălalt.

Dimpotrivă, le consider, fără echivoc, minunate şi recomand tuturor să dezvolte relaţii strânse cu cei care sunt importanţi pentru ei.

Viaţa este mult mai frumoasă dacă suntem importanţi pentru cei care sunt importanţi pentru noi.

Dar nu pot accepta ideea că cineva anume trebuie să iubească permanent pe cineva anume.

Dacă ne însuşim acest punct de vedere, nu va trebui să ne fie frică niciodată de ceea ce se tem cel mai mult oamenii: de a fi respinşi.
Dacă ajungi să te consideri un nimeni, pentru că ai fost respins de persoana iubită, atunci nu vei avea niciodată propria ta personalitate.

Când cineva simte că a venit sfârşitul lumii numai pentru că persoana iubită nu mai stă de vorbă cu el, dispune evident de foarte puţine resurse de supravieţuire.”

 Paul Hauck

Partajează asta:

“Aş dori să împărtăşesc din experienţa acumulată de-a lungul anilor în care am fost un sfătuitor pentru cei care mi s-au adresat cu problemele lor de căsnicie.
Dacă mi s-ar cere să identific cea mai frecventă şi profundă cauză a eşecului, când bărbaţi şi femei, în căsnicie sau în relaţie de cuplu, ajung în impas, se simt înfrânţi şi disperaţi, aş răspunde: cei în cauză n-au sesizat cât de important este pentru ei să-şi găsească întotdeauna o oarecare satisfacţie în relaţia lor.

Mulţi dintre noi am fost învăţaţi ani de-a rândul să dăm cât mai mult în dragoste, întrucât — ni s-a spus — cu cât iubim mai mult pe cineva, cu atât mai mult vom fi şi noi iubiţi.

Într-adevăr, dacă sunt satisfăcute concomitent şi dorinţele şi nevoile noastre, atunci totul este perfect.

Dar dacă unul se sacrifică tot timpul şi nu primeşte nimic în schimb, atunci căsnicia sau relaţia de cuplu va fi expusă, cu siguranţă, la mari pericole.

După observaţiile mele, pasivitatea excesivă, ca şi iubirea excesivă, creează o stare de stres.

Unul dintre cele mai bune remedii este să învăţăm să fim egoişti.
O altă cauză, mai puţin cunoscută a fricţiunilor care pot apărea în relaţiile de cuplu este tendinţa întru totul firească a oamenilor de a se schimba de-a lungul anilor.

După părerea mea, oamenii se schimbă la fiecare şapte-zece ani.

Aceste cifre sunt, desigur, aproximative.

Important este nu dacă ne schimbăm la cinci, şapte sau zece ani, ci faptul că suntem supuşi schimbării.

Este unul dintre motivele pentru care oamenii divorţează chiar şi după mulţi ani de căsnicie.
O altă cauză a multor fricţiuni între cei doi parteneri rezultă din faptul că nici unul dintre ei nu a sesizat că menţinerea unei căsnicii continuă să fie una dintre cele mai dificile sarcini.

Căsnicia cere multă dăruire, răbdare şi asumarea unei responsabilităţi pe termen lung.

Acei tineri cu ochi strălucitori şi romantici care cred că o căsnicie este o prelungită lună de miere sunt condamnaţila o amară decepţie.
Un impediment serios al armoniei într-o căsnicie sau într-o relaţie de cuplu poate fi şi neluarea în seamă a diferenţelor subtile, dar totuşi profunde, care există între bărbat şi femeie.

Anumite diferenţe între bărbat şi femeie sunt înnăscute şi coexistă cu acele diferenţe care se datoresc educării separate a băieţilor şi a fetelor.”

Paul Hauck

Partajează asta:

Daruirea atrage dupa sine primirea,
la fel cum primirea atrage dupa sine daruirea.

Ceea ce merge in sus va trebui sa coboare la un moment dat, la fel cum ceea ce pleaca de la noi va trebui sa se intoarca mai devreme sau mai tarziu.
De fapt, primirea nu este diferita de daruire, caci daruirea si primirea sunt cele doua fete ale aceleiasi monede: fluxul energiei universale.
Daca vom bloca acest flux (in orice directie),
nu vom face altceva decat sa ne opunem inteligentei naturii. Orice samanta contine in ea promisiunea a o suta de paduri. Pentru aceasta trebuie ca ea
sa nu fie insa depozitata intr-un sac.
Este necesar ca inteligenta ei sa fie daruita solului fertil.
Prin acest act de daruire, energia ei invizibila incepe sa curga catre manifestarea in planul material…

Iar Deepak Chopra o spune atat de frumos :

„A darui este in firea intregului univers.
A accepta darul este a doua natura a acestuia.”

EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK PAGE

Partajează asta:

Mai multi oameni, mai multe perspective.

Mai multi oameni, aceeași întâmplare, sensuri diferite, înțelegeri diferite.

De ce?

Pentru ca avem experiențe diferite.

Fiecare punct de vedere surprinde un aspect al realității, însă nu este aspectul absolut.

De multe ori reprezintă doar o evaluare a situației, ceea ce ne situează automat de o parte sau de alta a baricadei la care ne raportam.

Fiind doar o evaluare, ea nu este întreaga realitate ci o realitate bruiata.

Fiecare om își are adevarul sau, iar din perspectiva mai înaltă toate adevărurile sunt posibile in același timp, chiar daca la nivelul obișnuit al minții avem senzația ca doar noi avem dreptate, iar celălalt greșește.

Acest joc al minții creeaza separatia intre oameni.

Aceasta iluzie desparte oameni, prieteni, teritorii si chiar religii.

O iluzie care poate fi observată cu un pas înapoi si cu curajul de a recunoaște deschis ca nu știi nimic cu adevărat.

Cândva aceste cuvinte mi se păreau la marginea sănătății mintale, însă astăzi au devenit realitatea mea.

Cândva le citeam la misticii indieni si nu numai, iar astăzi am ajuns sa le trăiesc si sa le înțeleg sensul dincolo de înțelegerea intelectuala, atat cat pot.

Cel mai relaxant dar si trist in același timp este ca poti sa vezi iluzia, dar nu poti sa o ridici.

Pur si simplu o lași sa existe.

Cumva relaxarea vine din faptul ca nu poti sa faci nimic, iar tristetea din faptul ca ai fi vrut sa poti.

Dar nu-i asa?

Relaxarea si tristetea fac parte din aceeași iluzie.

Urmează-ti adevarul, oricum il poti schimba daca nu iti mai folosește!

E un lucru foarte greu de făcut de către om.

In acest moment simt o compasiune puternica pentru toți cei care cred ca suferința e reala, pentru ca ea este reala si ireala in același timp.

E nevoie doar de un clipit din ochi si iluzia poate fi observată.

Iar atunci te poti poziționa pe oricare parte a adevărului.

ALEX GIURGEA – INVATATURI SPIRITUALE

Partajează asta:

„Făptura omului e foarte simplă, personalitatea lui, nu; personalitatea e foarte complexă.

Personalitatea e ca o ceapă – are multe foi, multe straturi de condiționare, de corupere, iar ascunsă în spatele acestor straturi multe se află ființa simplă a omului.

E ascunsă după atât de multe filtre încât nu se poate vedea, însă din cauză că e ascunsă după atâtea filtre nici ea nu poate vedea lumea, pentru că tot ce ajunge la ea e corupt de filtre înainte de a ajunge la ea.
Nimic nu ajunge la tine așa cum este.

Există multe interpretări intermediare.

Vezi ceva, și primii care falsifică acel ceva sunt ochii tăi și simțurile tale.

Apoi ideologia ta, religia ta, societatea, Biserica îl falsifică, iar după ele emoțiile tale.

Și așa mai departe.

Când acel ceva ajunge la tine, aproape că nu mai e deloc ce-a fost inițial, sau e într-o măsură atât de mică încât e ca și cum n-ar fi.

Vezi acel ceva numai dacă filtrele tale îți permit să vezi, iar filtrele nu prea îți permit.

Oamenii de știință sunt de acord cu acest punct de vedere; ei spun că noi vedem numai doi la sută din realitate – numai doi la sută!

Nouăzeci și opt la sută din realitate se ratează.

Când mă asculți pe mine, auzi doar doi la sută din ceea ce spun.

Nouăzeci și opt la sută îți scapă, iar când nouăzeci și opt la sută se pierde, acei doi la sută sunt scoși din context.

Este ca și cum ai lua la întâmplare două pagini dintr-un roman, una de aici, alta de acolo, și apoi ai încerca să reconstitui întregul roman pe baza acelor două pagini.

Nouăzeci și opt de pagini lipsesc!

N-ai nicio idee despre ce conțin ele, nu știi nici măcar că există.

Ai numai două pagini și reconstitui întregul roman.

Această reconstituire este invenția ta.

Nu e descoperirea adevărului, este imaginația ta.
Și există o nevoie lăuntrică de a umple golurile.

Ori de câte ori vezi că două lucruri n-au legătură unul cu celălalt, mintea simte nevoia imperioasă de a le lega, altfel nu se simte deloc în largul ei.

Așa că inventezi o verigă.

Lucrurile acelea disparate le legi printr-o verigă, creezi o punte între ele, și procedând tot așa inventezi o lume care nu există.

George Gurdjieff numea aceste filtre «tampoane».

Ele te protejează în fața realității.

Ele îți apără minciunile, visele, proiecțiile.

Nu te lasă să intri în contact cu realitatea pentru că însuși contactul o să fie cutremurător, șocant.

Omul trăiește prin minciuni.”

(Osho, „Intuiția – Cunoașterea de dincolo de logică”)

Axiomele Programarii Neuro-Lingvistice

” Atentia stabileste granitele perceptiei”

“Indiferent de ceea ce faci, rezultatele sunt inevitabile”

“Noi suntem si compozitorii, si interpretii , si dirijorii propriei noastre orchestre”

“Majoritatea oamenilor sunt fericiti in masura in care hotarasc sa fie”

“Telurile limitate creeaza o existenta limitata”

„Ne construim lumea in care traim, in timp ce o traim”

“Traim intr-o lume stimul-raspuns”

“Oamenilor nu le lipsesc resursele, ci controlul asupra lor”
1. HARTA NU ESTE TERITORIUL reprezentarile oamenilor despre o realitate nu sunt identice cu realitatea insasi, ci sunt numai o filtrare a acesteia prin grila interioara a fiecaruia.

2. EXPERIENTA ARE O STRUCTURA: informatia parvenita prin simturi trece prin „sabloanele” mentale ale persoanei, determinand astfel ceea ce este constientizat si ulterior o reactie specifica.

3. NIMENI NU ESTE IN MOD FUNDAMENTAL „RAU”: exista o logica in spatele fiecarui comportament. Scopul esential al activitatii umane este obtinerea starii de fericire, dar exista oameni care incearca acesta fara sa stie clar ce tip de comportament le-ar fi mai folositor.

4. OAMENII AU IN EI TOATE RESURSELE NECESARE, ceea ce trebuie schimbat este doar modul de utilizare a acestora.

5. IN SPATELE ORICARUI COMPORTAMENT SE ASCUNDE O INTENTIE POZITIVA.

6. ORICE COMPORTAMENT, CHIAR DACA ACTUALMENTE ESTE SUPARATOR, A FOST VALOROS (EFICIENT) CANDVA, INTR-UN ANUMIT CONTEXT.

7. NU EXISTA ESEC, CI DOAR FEED-BACK: cu ajutorul rezultatelor pe care le obtinem, putem verifica daca facem ceea ce trebuie sau mai sunt necesare imbunatatiri ale actiunilor noastre.

8. SCOPUL COMUNICARII ESTE RASPUNSUL.

9. DACA NU OBTII RASPUNSUL DORIT FACAND CEVA, ATUNCI INCEARCA ALTCEVA DIFERIT, DAR FA CEVA!

10. IN ORICE SISTEM, ELEMENTUL CU CEA MAI MARE FLEXIBILITATE ARE CEA MAI MARE INFLUENTA.

11. DACA CINEVA POATE FACE CEVA, ORICINE POATE INVATA SA FACA ACELASI LUCRU.

12. REZISTENTA LA SCHIMBARE ESTE REZULTATUL LIPSEI DE FLEXIBILITATE IN COMUNICARE.

13. MINTEA SI CORPUL SUNT PARTI ALE ACELUIASI SISTEM.

14. OAMENII COMUNICA SIMULTAN PE NIVEL CONSTIENT SI SUBCONSTIENT.

15. NU POTI ESUA IN A COMUNICA –chiar si cel mai „sarac” comportament non-verbal exprima ceva si poate fi folosit ca punct de plecare pentru o comunicare mai ampla.

16. CAPACITATEA DE A SCHIMBA MODUL PRIN CARE PERCEPI REALITATEA ESTE MAI VALOROASA DECAT A SCHIMBA CONTEXTUL EXTERIOR.

Partajează asta:

Te-ai gândit vreodată sa ii înveți pe ceilalți ceva?
Ti se pare complicat?
De fapt este foarte simplu.
In fiecare zi faci asta.
In fiecare zi cu fiecare fapta pe care o faci, ai un rol foarte important.
Îi înveți pe ceilalți cum sa reacționeze, cum sa se comporte, pentru ca ei fără sa își dea seama sunt influențați de fiecare fapta a ta.
La fel si tu ești influențat de fiecare fapta a lor.
Este un proces automat pe care majoritatea dintre noi nu il controlează conștient.
Se spune ca dupa ce petreci suficient mult timp in relație cu un om, devii ca el.
De fapt ii preiei multe dintre comportamente aproape pe nesimțite.
Tu devii ca el, iar el devine ca tine.
Suntem suma tuturor interacțiunilor avute vreodată cu ceilalți.

Alex Giurgea – invataturi spirituale

EARTH CHANGE MZ ~ FACEBOOK PAGE

Partajează asta:

Tineretea nu este o perioada a vietii, este o forma a gandirii, este o conditie a vointei, este o capacitate a imaginatiei, o forta pura de sentimente, o preponderenta a curajului asupra timiditatii, o aspiratie de aventura si iubire.

Nimeni nu devine batran pur si simplu pentru ca traieste un anumit numar de ani, indivizii imbatranesc doar fiindca renunta la idealurile lor.

Anii rideaza pielea, dar renuntarea la entuziasm rideaza inima, sufletul.

Preocuparea, dubiul, neincrederea, teama si disperarea te fac sa-ti pleci capul si sa respingi spiritul ce vrea sa se inalte.

Chiar si la 60 de ani, ca si la 16, exista in inima fiecarei fiinte umane dragostea pentru minunatie, surpriza placuta a stelelor, a lucrurilor si a gandurilor ce se aseamana stelelor, neimblanzita provocare a evenimentelor, nesecatul apetit tineresc si bucuria jocului vietii.

Suntem tineri asemeni credintei noastre, batrani asemeni indoielii noastre, tineri asemeni increderii in noi insine, batrani asemeni temerii noastre, tineri asemeni sperantei noastre, batrani asemeni deziluziei noastre.

Ramaneti tineri atata timp cat sufletul vostru va fi receptiv la mesajele frumusetii, bucuriei, maretiei si fortei naturii, omului si infinitului.

Cand totul va fi la pamant, cand cel mai ascuns ungher al sufletului vostru va fi acoperit de zapada pesimismului si de gheata cinismului, doar atunci veti fi intr-adevar batrani.

Si Dumnezeu sa fie milostiv cu sufletul vostru.

(Samuel Ullman )