Archive for the ‘CITATE’ Category
Iubirea este non-posesivă.
Iubirea nu are nimic de-a face cu altcineva, este starea voastră de a fi. Iubirea nu este o relație.
O relație este posibilă, dar iubirea nu este o relație, o relație poate exista, dar iubirea nu este restrânsă la ea.
Este dincolo de ea, este mai mult decât atât.
Iubirea este un mod de a fi.
Când este o relație nu poate fi iubire pentru că cei doi există.
Și când există acolo două egouri va apărea imediat și un conflict constant.
Deci ceea ce voi numiți iubire este o luptă continuă.
…iubirea, pentru mine, nu poate fi o acțiune – nu puteți face eforturi în direcția ei.
Iubirea nu e un lucru pe care să poți să-l faci.
Puteți fi iubire, dar nu puteți să o faceți.
Și apoi iubirea are o mare frumusețe și nemișcare, o tăcere… și atunci devine rugăciune.
Vine un timp cînd nu mai este zi, şi nu s-a făcut încă noapte…
Şi numai în acel moment putem începe să contemplăm lucrurile sau viaţa:
pentru a vedea mai bine, avem nevoie de puţină umbră, pentru că sîntem noi înşine un amestec
de lumină si umbră.
CHRISTIAN BOBIN
În străfundurile materiei, am ştiut să vedem
energie…
In străfundurile energiei, am ştiut să vedem
informaţia…
In străfundurile informaţiei oare vom mai şti
să vedem conştiinţa?
Vom şti să vedem că informaţia însăşi depinde de conştientizarea ei,
adică de sensul pe care i-l atribuim?
XAVIER EMMANUELLI
„La nivelul pe care se află Fiinţa noastră, ne creăm existenţa… tot ce vezi şi atingi este reflectarea imaginii Fiinţei tale şi provine din incompletitudinea ta, de la golul pe care-1 porţi in interior. In viaţă nu există spaţii goale.
Dacă nu le umpli voit, impunându-ţi un nou model de a gândi, de a acţiona, lumea o va face în locul tău, nemilos.
Dacă nu vezi sau nu vrei să vezi, boala se cronicizează şi comedia vieţii tale devine din ce în cea mai tragică.
Totul se întâmplă pentru a-ţi evidenţia cauza acelei drame şi a te duce înapoi la sursa ei… pentru a te ajuta ca într-o
bună zi să intervii şi să schimbi această viziune fatalistă asupra existenţei.”
Stefano Elio D’Anna
„Autoobservarea înseamnă autocorectare… Un om poate să vindece orice din trecutul său, dacă este capabil să se autoobserve.
Autoobservarea este ca o privire de la înălţime asupra vieţii tale!
Este ca şi cum ai aduce evenimentele, circumstanţele şi relaţiile trecute sub lumina unui reflector.
Daca eşti în stare sa te observi pe tine însuţi, corectarea vine de la sine…
Autoobservarea înseamnă terapie… o consecinţă firească a detaşării dintre observator şi observat.
Autoobservarea deschide calea omului pentru a vedea ce-l ţine legat de problemele eterne ale lumii: prejudecăţi, sentimente de vinovăţie, prejudicii, emoţii negative şi premoniţii ale nenorocirilor…
Este un exerciţiu de detaşare, de trezire din transa hipnotică şi deşteptare…
La cea mai mică oprire a efectului hipnotic al lumii asupra ta, s-ar nărui toate cele în care crezi şi s-ar destrăma echilibrul aparent şi certitudinile iluzorii ale unei vieţi.
Din acest motiv majoritatea oamenilor nu sunt în stare sa se autoobserve.
Să te detaşezi de panorama lumii, chiar şi pentru o secundă… este un efort prea mare pentru cei mai mulţi dintre oameni.
Nimeni nu poate face asta de unul singur.
Să te întâlneşti cu tine însuţi, cu minciunile tale, să hoinăreşti prin labirintul Fiinţei tale fară o pregătire impecabilă, ar însemna să Hi ucis pe loc.
„De-a lungul vieţii, omul poate vedea cel mult o mie de luni pline, însă este foarte posibil ca, ajuns în amurgul vieţii lui, să realizeze că n-a avut timp să observe niciuna.
Iar luna este în exteriorul tău.
Gândeşte-te cu cât mai dificil îi este unui om să se observe pe sine, să schimbe direcţia atenţiei lui spre interior.
Autoobservarea este doar începutul Artei de a Visa.
Stefano Elio D’Anna
„Iertarea de sine înseamnă pătrunderea în cutele fiinţei tale, chiar acolo unde este încă destrămată… înseamnă curăţarea şi tratarea rănilor care sunt încă nevindecate… înseamnă încheierea socotelilor…
Iertarea de sine poate schimba trecutul şi ruinele lui!
Totul este aici, acum!
Trecutul şi viitorul se împletesc permanent în viaţa unui om!
Accesarea „timpului-trup” înseamnă să fii capabil de a schimba trecutul şi de a crea un destin nou.
Ca să păşeşti în trecutul tău şi să-1 vindeci, vei avea nevoie de multe pregătiri. Fără ideile şi principiile unei Şcoli nu vei reuşi, n-ai şti nici măcar de unde să începi.
Iertarea de sine este o călătorie de întoarcere la tine însuţi, este adevăratul motiv pentru care ne-am născut.
Oamenii n-ar trebui nicicând să întrerupă acest proces de vindecare.”
Stefano Elio D’Anna
„Trecutul tău este o pedeapsă de la Dumnezeu!
Trebuie să-l transformi… să-l răscumperi… trebuie să-l schimbi!
în trecutul tău sunt prea multe goluri… conturi neachitate, datorii interioare care nu au fost plătite, sentimente de culpabilitate, autocompătimire şi mai presus de toate unghere întunecate, unde praful şi rugina domnesc cu nepăsare/
Fiinţa ta este o prăvălie prost condusă, cu preţuri puse la întâmplare/
Lucrurile nepreţuite sunt la preţ redus, pe când fleacurile costă sume exorbitante. Să continui în aceeaşi manieră înseamnă să dai greş…
Există un loc în Fiinţa ta, unde gândurile, sentimentele, emoţiile, faptele şi evenimentele sunt înregistrate pentru totdeauna şi chiar după ce au trecut ani întregi putem să le regăsim acolo, ca pe nişte obiecte aparent inerte şi inofensive, azvârlite într-o mansardă. De fapt, ele continuă să ne influenţeze şi să ne condiţioneze existenţa. Acolo trebuie să te întorci!
Va dura cel puţin la fel de mulţi ani câţi ai petrecut în prăvălia ta ineficient condusă…
Stefano Elio D’Anna
„Este momentul să renunţi la viziunea ta conflictuală asupra lumii.
Este timpul să laşi să moară tot ce nu poate supravieţui.
A venit vremea să te naşti din nou.
Este momentul pentru un nou exod şi o nouă libertate.
Este cea mai importantă aventură pe care şi-o poate imagina un om: redobândirea integrităţii sale pierdute!”
…..
„Ai trăit o viaţă Jipsită de sens… o viaţă dureroasă.
Ascuns în spatele unei slujbe, sub iluzia protectoare a salariului, n-ai făcut altceva decât să perpetuezi pauperitatea şi suferinţa lumii”
….
„Viaţa este prea valoroasă pentru a o risipi în dependenţe şi prea scumpă ca să o pierzi!
A venit vremea schimbării!”
Stefano Elio D’Anna
„Ultimele vorbe pe pământ ale lui Buddha Gautama au fost: Urmează lumina din tine. Nu urma pe alții, nu imita, pentru că mersul pe urmele altora, imitația creează prostie. Te naști cu o posibilitate fantastică de inteligență. Te naști cu o lumină în tine. Ascultă glăsciorul dinlăuntrul tău, și el te va călăuzi. Nimeni altcineva nu te poate călăuzi, nimeni altcineva nu poate să-ți fie model în viață, pentru că tu ești unic. N-a mai existat nimeni care să fi fost exact ca tine, și nu va mai exista nimeni care va fi exact ca tine. Asta e slava ta, grandoarea ta – ești absolut de neînlocuit, ești tu însuți și nimeni altcineva.
Omul care îi urmează pe alții devine fals, devine mecanic. Poate să fie un mare sfânt în ochii celorlalți, dar în străfundul ființei sale e doar lipsit de inteligență, nimic altceva. O fi el un personaj foarte respectabil, dar asta e numai la suprafață. Zgârie-i puțin poleiala și vei vedea că înăuntru e cu totul altă persoană, exact opusă celei de la suprafață.
Urmând pe alții poți să-ți cultivi un caracter frumos, dar nu poți să ai o conștiință frumoasă, și atâta timp cât nu ai o conștiință frumoasă nu poți să fii liber. Poți să-ți schimbi încontinuu închisorile, poți să-ți tot schimbi lanțurile, sclaviile, poți să fii hindus sau mahomedan sau creștin sau jainist – asta nu te va ajuta. Să fii jainist înseamnă să-l urmezi pe Mahavira ca model. Urmându-l pe Mahavira, vei deveni o entitate falsă. Îți vei pierde toată realitatea, îți vei pierde toată sinceritatea, vei fi nenatural, vei fi mincinos față de tine însuți.
Conform spuselor lui Buddha, înțelepciunea înseamnă a trăi la lumina propriei conștiințe, iar prostia înseamnă a-i urma pe alții, a-i imita pe alții, a deveni umbra altcuiva.
Adevăratul maestru creează maeștri, nu adepți. Falsul maestru te convinge să-l urmezi, să-l imiți, să fii o copie la indigo a lui. Adevăratul maestru își dă toată silința să te facă independent de el, pentru că dependența nu duce nicăieri. Omul e dependent de secole, și tot mai continuă să se împiedice în noaptea întunecoasă a sufletului.
Numai lumina interioară poate deveni soare. Adevăratul maestru nu te va lăsa să fii o copie a lui, el vrea să fii original. El te iubește! El vrea să fii complet liber, să fii liber de toate dependențele exterioare.
Dar omul de rând nu vrea să fie liber. El vrea să fie dependent. El vrea să-l călăuzească altcineva. De ce? Pentru că atunci poate să arunce întreaga răspundere pe umerii altcuiva. Și, cu cât arunci mai mult răspunderea pe umerii altcuiva, cu atât posibilitatea de a deveni inteligent e mai mică. Responsabilitatea, provocarea adusă de responsabilitate creează înțelepciunea.
Trebuie să accepți viața cu toate problemele ei. Trebuie să treci prin viață neprotejat; trebuie să-ți cauți și să-ți găsești drumul tău. Viața e un prilej, o provocare de a te găsi pe tine. Dar prostul nu vrea să meargă pe drumul greu, prostul alege scurtătura. El își spune: «Buddha a atins iluminarea, de ce să-mi mai bat și eu capul? Mai bine îi urmăresc comportamentul și îl imit. Iisus a atins nemurirea, așa că de ce să mai caut și eu? Mai bine devin o umbră a lui Iisus. Îl urmez oriunde merge.»
Dar cum ai să devii inteligent urmând pe altcineva? Nu-i dai nicio șansă inteligenței tale să explodeze. Ea are nevoie de o viață plină de provocări, o viață aventuroasă, o viață care știe să riște și să intre în necunoscut. Și numai inteligența te poate salva – nimeni altcineva. Poți deveni propria ta nirvana numai ascultând de inteligența proprie, de conștiința proprie.
Urmează lumina din tine și vei fi înțelept. Lasă pe alții să fie liderii tăi, călăuzele tale, și vei rămâne prost, vei continua să ratezi toate comorile vieții care sunt ascunse în tine.”
OSHO
EARTH CHANGE MZ 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.