Partajează asta:

„My intention for this song and this video is that it will help all of us awaken to our role as stewards of the planet.” ~ Snatam Kaur

Sunt multe lucruri care ne capteaza atentia, insa acel lucru care apare iar si iar atunci cand in inima noastra este liniste, acela este lucrul care ne merita cel mai mult atentia.

Toate lucrurile din exterior ne pot aduce o constientizare, dar ele vin de fapt ca si confirmari a ceea ce interiorul nostru deja ne ghideaza sa recunoastem si sa constientizam.

Cu cat vom face mai multa liniste si cu cat ne vom oferi mai mult timp de a ne reintoarce in pacea inimii noastre, cu atat mai clare vor deveni lucrurile si cu atat mai deschisa ni se va asterne calea in fata noastra.

Partajează asta:

 

 

Iubirea autentică te face frumos, atrăgător, apt pentru a fi iubit. N-ai observat? Oamenii care iubesc sunt foarte frumoşi. Ceva radiază din fiinţa lor, iubirea pe care o emană îi face atrăgători.

Cum ai putea să fii atras de un om neiubitor, din care nu emană nimic? Nu ai cum! EI este gol, o fântână fără apă, la care nu vine nimeni să bea, pentru că nu are ce.

Iubirea înseamnă abundenţă, dăruire, împărtăşire, generozitate. Iubirea nu este meschină! Iubirea nu face calcule contabile, adunări şi scăderi. În iubire nu există datorii, reeşalonări, compensări de plăţi.

IUBIREA OFERĂ ŞI APOI UITĂ CĂ A OFERIT! Iubirea nu are memorie.

Dacă o întrebi, te întreabă la rândul ei: “Am făcut eu asta? Când oare?” Iubirii îi lipseşte această conştiintă de sine. Un om care iubeşte nu stǎ sǎ evalueze: “Acum sunt iubitor”. Iubirea este acţiune spontană, cu o minte nedivizată. Este curgerea minunată a unui fluviu pe marginea căruia nu stǎ nimeni care să facă ordine.

Cred că aceasta este caracteristica distinctivǎ a iubirii pure.

ÎN lUBlRE ADEVĂRATĂ NU MAI EXISTĂ EU!

De aceea nici nu cred că un om poate iubi un alt om (sau altă fiinţă). Un om, cel mult, poate ridica barierele din calea iubirii, dându-i voie sǎ se manifeste prin el. Când tragi jaluzelele şi în camera ta intră lumină, nu tu creezi lumina. Lumina vine de la Soare şi tu doar îi dai voie să intre în casa ta.

Tot aşa cum lumina vine de la Soare, cred cǎ IUBIREA VINE DE LA DUMNEZEU. Asta înseamnă că atunci când iubeşti cu adevărat, DUMNEZEU SE EXPRIMĂ PRIN TINE. Nu tu iubeşti, ci Dumnezeu iubeşte prin tine.

De aceea cred că doi oameni care se iubesc sau un om care iubeşte un alt om sau altă vietate sunt temporar în contact cu Conştiinţa lui Dumnezeu, pe care nu mi-o închipui altfel decât infinit de iubitoare.

De aceea i-aş încuraja la nesfârşit pe oameni sǎ-şi permită să iubească şi să-şi exprime iubirea, sǎ identifice toate obstacolele şi prostiile sociale (prejudecăţi, norme, false valori morale sau religioase) care stau în calea iubirii şi să le înlăture pentru a se bucura de singurul medicament care îi face cu adevărat sănătoşi, elaborat după o reţetă secretă din farmacia divină.

Când sunt pătrunse de iubire, relaţiile de cuplu devin relaţii terapeutice. Cei doi parteneri se vindecǎ de o parte din rănile copilăriei, învaţa generozitatea, descoperă şi învaţǎ sǎ accepte diferențele.

Ce te faci, însă, într-o relaţie, atunci când nu iubeşti din tot sufletul? Negociezi, te târguieşti, transformi relaţia în business. Oferi cu inima strânsǎ,pui condiţii, stabileşti termene limitǎ. În aceşti parametrii economici este imposibil ca relaţia sǎ prospere.

Când are ceva de oferit, iubirea oferǎ din toatǎ inima și nu se mai uită înapoi pentru a face măsurători. Ce a fost a fost. Iubirea nu întoarce capul pentru a face socoteli. Nu are studii de contabilitate, nici de istorie, nici de arheologie.

Ea există şi se manifestă acum. Mâine s-ar putea sǎ nu mai fie aici. Bucuria de acum este urnicǎ și irepetabilă. Mâine va dispărea sau va fi mai mare sau va fi altfel. Acest lucru nu este important.

Important este să fii conectat la bucuria de acum, sǎ o exprimi fără teamă, fǎrǎ condiţii, complet. Experimentată astfel, iubirea este o forţă colosalǎ.

Adrian Nuta

 

 

Partajează asta:

 

 

Iubirea este obstrucţionată, faultată, i se pun mereu piedici. Ce faci dacă o placi pe femeia de lângă tine şi ea te place, de asemenea (dar are un partener)? Te prefaci că nu te interesează. Începi să minţi. La fel face şi ea. Şi asta în ce scop? Pentru a proteja vulnerabilitatea unui om nesigur (partenerul), căruia îi lipseşte încrederea că ar putea găsi ORICÂND o altă parteneră. Pentru a-ti proteja propria vulnerabilitate la critici şi respingere socială. Evaluează atent şi spune-mi dacă merită preţul. Spune-mi dacă ceea ce câştigi (aprobare socială liniştea de suprafaţă a unei relaţii) contrabalansează ceea ce pierzi (autenticitate, viaţă în adevăr, radiaţia în exterior a unor sentimente frumoase).

Oare de ce trebuie să ascunzi sau să maschezi ceva aşa de frumos, aprecierea, admiraţia, bucuria pe care ţi-o trezeşte o altă fiinţǎ? De ce a nu o ţii de mână dacă îţi vine să faci asta, iar ei îi place? De ce a nu vă sărutaţi dacă amandoi simţiţi asta?

Comuniunea, împărtăşirea, rezonanţa profundǎ sunt aspecte magice ale vieţii de ce trebuie limitate la o singură persoană? Cui foloseşte aceasta închistare şi lipsă de orizont? De ce să nu te bucuri de aceste momente minunate, când ele se întâmplă, dupǎ care sǎ le laşi să se dizolve pentru a te deschide pentru altele ?

Din alt punct de vedere, cum crezi cǎ au ajuns alții (partenerii, familia, prietenii, grupul social) sǎ aibǎ control pe sentimentele tale şi libera exprimare? Ți se pare că eşti un om liber daca trǎiești astfel? Mie îmi pari doar o marionetǎ manevrată de pulsiuni şi de fricile inconştiente ale semenilor tăi…

Când privesc fară părtinire cuburile şi paralelipipedele înăuntrul cărora a fost exilatǎ iubirea, vreau să ştiu cum e posibil ca aceste aberaţii sǎ existe și, mai ales, cât va mai dura aceastǎ nebunie?

Cine are de pierdut într-o lume mai iubitoare mai liberă, mai lipsită de prejudecăţi, mai spontană, mai conectată la senzaţii şi emoţii tandre?

Eu întreb şi tot eu răspund. E foarte simplu. Cărui îndrăgostit îi arde să plece Ia război? Să o lase pe iubita lui pentru a ţine în mână o mitralieră pentru a conduce un tanc sau un avion de vânătoare?

Am senzaţia acută cǎ oamenii au uitat (unu, poate, n-au ştiut niciodată) că a iubi este o mare, O URIAŞA PLĂCERE. Iubeşti nu pentru a obţine ceva în schimb, ci pentru a experimenta bucuria. Când iubeşti, tu eşti primul care câştigi, iubirea e binefăcătoare în primul rând pentru tine. Este o energie care circulă prin tine, te curăţă, te purifică, te înalţă, te armonizează, te limpezeşte.

Iubirea este cea mai profitabilă afacere. Când iubeşti, câştigi întotdeauna. Mă refer la iubirea autentică, adică atunci când iubeşti din toată inima. Când iubeşti cu inima îndoită, când iubirea este amestecată cu gelozie, dominaţie, teamă de singurătate sau anxietate de abandon, nu câştigi nici tu, nici celălalt.

Adrian Nuta

 

 

Partajează asta:

 

 

Un alt aspect interesant al iubirii este gradul de permisivitate socialǎ.

Am fost fascinat să descopăr cum iubirea  nu e permisă decât în anumite forme, contexte şi modalitǎți. Examinând aceste interdicţii, am aflat cǎ iubirea este periculoasă, în sensul că pune în pericol societatea, o tulbură, o zgâlţâie din temelii.

Societatea a inventat reguli pentru a menţine iubirea sub control, lată una din ele: soţul trebuie să-şi iubească soţia. ESTE INTERZIS SǍ IUBEASCĂ O ALTA FEMEIE! Chiar şi acum, când citesc această propoziţie scrisă cu mâna mea, rămân stupefiat Natura umană este absolut uimitoare!

De ce? Îmi vine spontan în minte această întrebare, probabil prostească. De ce nu ai voie să iubeşti şi altă femeie? De ce este interzis să iubeşti şi alt bărbat?

De câte ori mă gândesc la acest subiect sunt la fel de mirat. Mi se pare că sunt de pe altă planetă şi o sa-mi fac curaj, odată, să-mi întreb mama dacă nu cumva este extraterestră.

Dacă nu respecţi interdictia, ştii ce face societatea? Bineînţeles că ştii! Te condamnă indirect. Prietenii, vecinii, preoţii, judecătorii – tot telul de autorităţi morale dubioase apar pe scenă şi emit judecaţi. Cine sunt aceşti oameni? Mintea de psiholog îmi spune aşa: “Aceste persoane sunt oameni nefericiţi”. Iar eu întreb: “De ce sunt nefericiţi?” Iar ea răspunde: “Pentru că nu se simt iubiţi. Din acest motiv nu pot suporta fericirea aproapelui lor”. Altfel spus, capra vecinului trebuie sǎ moarǎ, nicidecum să trăiască şi să dea mai mult lapte. Chiar acum îmi amintesc o reîncarnare de acum câteva sute de ani şi parcă nimic nu s-a schimbat. Totul e mult mai sofisticat însă, în esenţă la fel. Oamenii conştienţi s-au mai înmulţit, fără a fi atins masa critică.

Dacǎ ai deja o parteneră nu ai voie să îmbrăţişezi o altă femeie, să o mângâi sau să o săruţi. Se pare eă iubirea trebuie oprită, limitată, închisă în perimetre speciale. E criminal periculos, care trebuie păzit 24 de ore din 24. Pentru aceasta, societatea şi-a dezvoltat numeroşi “ochi”, camere video ingenios amplasate pentru a te surprinde când faci un pas greşit. Este clar cǎ Iubirea este ceva primejdios pentru societate, altfel nu ar fi elaborat acest păienjeniş de instituţii, proceduri, coduri de comportament.

Și dacă ar fi invers? Dacă, de fapt, aceste reguli şi noime ar fi criminale, în sensul de nesănatoase dezechilibranle, toxice? Dacă cel mai înţeept lucru cu putinţă ar fi să-ţi exprimi afecțiunea pe care o simţi pentru soţul tău, pentru copilul tau şi pentru … colegul tău de serviciu, un bărbat inteligent şi amuzant, cu care te simţi foarte relaxată! Dacǎ ar sănătos să fii tandru şl cald cu prietena… prietenei tale fǎră ca asta să însemne că înşeli pe cineva?

Corpurile noastre sunt vii şi pentru că totul CIRCULǍ prin ele pentru cǎ se produc schimburi, deplasări, transformǎri. Când ceva stagnează, nu se mişcă, apare imediat boala. Trebuie chemat doctorul.

Cum ar fi dacă sângele ar spune: “Voi circula prin ficat, însă sub nicio formǎ nu voi iriga pancreasul” sau “Sunt de acord să transport oxigen sub o formă de oxihemoglobiriă, în cvadricepsul femural, însă refuz să fac acelaşi lucru pentru

muşchiul posterior al gambei” ?

E absurd? Şi interdicţiile sociale în materie de iubiți nu sunt la fel de absurde? De ce nu ar valabil pentru suflet ceea ce e valabil pentru corp? Când energia iubirii nu mai radiazǎ, cand e oprita circulaţia, ce se întâmplă cu sufletul?

O să-ţi spun: sufletul se îmbolnăveşte, se ofileşte, devine anemic, subnutrit, slab, vulnerabil. Societatea, însă, a inventat un mecanism uluitor pentru aceste cazuri. Ea numeşte un fenomen experimentat de majoritate ca NORMAL.

Prin acest truc, nevroza socială este echivalentă cu normalitatea, pe când oamenii cu adevărat sănătoşi par dezadaptaţi, rebeli, pericole pentru ordinea socială.

Adrian Nuta

 

 

Partajează asta:

 

 

Am descoperit că iubirea este o tornadă care mătură totul în cale. De aceea, este mai inteligent nu să te opui, ci să cooperezi cu ea, atunci când apare în viaţa ta. Nu mă refer la iubirea siropoasă, ameţită sau bleaga, ci la iubirea adevărată, sălbatică, crudă, primejdioasă, riscantă, spontană, curgătoare, vie.

Această iubire este dincolo de lege, de reguli, de norme, de convenţii sociale rezonabile sau absurde. Este dincolo de aşteptări raţionale şi modele prescrise de comportament, dincolo de normalitatea îndrăgită de statisticieni, doctori şi psihologi. IUBIREA ESTE LIBERTATE. La această iubire mă voi referi în continuare.

Fiind singura energie care există cu adevărat, iubirea este foarte dorită. Arată-mi o singură persoană care nu doreşte să fie iubită! Nu există aşa ceva!! Toţi oamenii aspiră, visează, tânjesc după iubire şi când, în sfârşit, par a o avea, depun eforturi ca să o controleze.

Doar că aici este o mică problemă. Următoarea: iubirea nu suportă să fie controlată. începe să se retragă, se teleportează, se evaporă, dispare, pleacă. Şi chiar dacă încerci să o controlezi nu vei reuşi. E ca şi cum ai încerca să controlezi o tornadă de gradul IV.

Unul dintre aspectele cele mai interesante ale iubirii este acesta: nu este inclusǎ în dovezile, gesturile sau acţiunile materiale. Le poate însoţi, e devărat, însă nu e întotdeauna acolo. Un copil poate primi jucăriile cele mai scumpe şi niciun fel de iubire. Cheltuind sume exorbitante pe jucarii, Ceva mai târziu o femeie primește bijuterii, vacanțe, maşini, rochii costisitoare. Cu toate acestea nu se simte iubită. Ea suferă în tăcere…

Adrian Nuta