Credinţa este o putere tainică şi atunci cand prinde viaţă în sufletul unui om îl transformă pe acesta mai mult decat orice altă putere.
În general, cand vorbim de credinţă ne referim la credinţa în Dumnezeu, dar nu numai oamenii religioşi pot beneficia de această putere tainică a credinţei.
Poţi să manifeşti credinţă în orice, poţi orienta această putere a credinţei către orice obiect sau fiinţă, către orice există sau nu există.
Spunem că avem credinţă, atunci cand în pofida oricăror evidenţe potrivnice ai încredere că lucrurile se vor desfăşura aşa cum trebuie.
Au credinţă cei care sunt pe deplin convinşi în inima lor că un anumit lucru este într-un anumit fel sau că lucrurile vor avea un anumit parcurs, chiar dacă deocamdată toate semnele arată că este imposibil.
Au fost cercetători care au ajuns la descoperiri doar pentru că au îndrăznit să creadă.
Au avut o credinţă de nezdruncinat în ideile lor şi chiar dacă întreaga lume ştiinţifică le-a fost potrivnică, ei au izbandit să găsească o cale să demonstreze ceea ce ajunseseră să intuiască şi să simtă ca fiind real tocmai pentru că au fost ghidaţi de puterea credinţei.
Nu crezi în Dumnezeu doar dacă te duci la Biserică şi declari aceasta.
Crezi în Dumnezeu atunci cand în pofida oricăror evidenţe potrivnice continui să crezi în bine.
Puterea credinţei se verifică atunci cand tu continui să crezi chiar dacă toţi îţi spun că nu mai are rost, că lucrurile au intrat pe un alt făgaş şi că nimic nu le mai poate schimba cursul.
Rămaneţi liniştiţi în orice încercare a vieţii pentru că dacă aveţi credinţă ştiţi în inima voastră că totul va fi bine şi ceea ce se petrece, se petrece spre binele sufletului vostru.
Aceasta este puterea credinţei şi cei care se bucură de ea sunt capabili cu adevărat de lucruri măreţe.
Au credinţă doar cei care răman netulburaţi în faţa oricărui obstacol, doar cei care continuă să creadă în ajutorul şi bunătatea lui Dumnezeu în pofida oricăror aparenţe potrivnice.
Cristian Turcanu
Pingback: PUTEREA TAINICA A CREDINTEI | EARTH CHANGE MZ | radupopescublog