ADEVARUL PERSONAL – FRECVENTA UNICA A FIECARUIA

 

 

Intr-o lume la care privim printr-o perspectiva clar deformata si intr-un Univers de o extraordinara complexitate compus din impletirea frecventlor unice ale fiecaruia, atingerea Adevarului Suprem, oricare al fi acela, ramane o tinta extrem de indepartata. Dar tocmai aceasta este frumusetea Creatiei, misterul care ne acompaniaza pasii mentinandu-ne treaza fascinatia in fata colosului Existentei.

Cu toate acestea, in curgerea vietilor noastre in lumea manifesta, putem atinge un tip de Adevar si acela este Adevarul personal. Adevarul personal este al fiecaruia dintre noi, este diferit de la Om la Om si totusi, pentru fiecare dintre noi, continua sa reprezinte un Adevar menit sa inlature din perceptia noastra valul de confuzie ce ne tine departe de ceea ce Suntem. Nu putem sti cu certitudine ceea ce Este, dar putem afla ceea ce Suntem: frumos, nu? Infinite particule de Adevar ce curg in misterul Creatiei Divine impletindu-si lumina si culorile, compunand un tablou halucinant de complex si de fabulos.

Aflarea adevarului personal reprezinta o Calatorie importanta dar si anevoioasa, de cele mai multe ori, pentru ca necesita inlaturarea a cat mai multor filtre de conditionari si reapropierea de propria esenta, sinceritate, autenticitate si profunzime. Totusi, ramane o Calatorie frumoasa. Apropierea de Adevarul personal necesita o capacitate de renuntare la atasamente inutile fata de locuri, obiecte si concepte de viata acumulate pe parcursul anilor de experienta, necesita o filtrare a componentelor propriei realitati precum si curaj, deschidere spre nou, capacitate de imbinare a simtului de observatie cognitiv-mental cu ascultarea si increderea in propria intuitie, capabila sa ne releve vocea profunzimilor sufletului nostru, vocea Centrului Fiintei.

Cu cat te apropii mai mult de centrul propriului Adevar, cu atat te simti mai implinit. Atentie, nu spun mai fericit: ci mai implinit, iar implinirea aduce cu sine mai degraba un sentiment de pace interioara, de liniste si echilibru. Fericirea este trecatoare. Ea are o linie ascendenta si un punct culminant dupa care intra pe o panta descendenta. Astazi este maine nu este. Echilibrul, in schimb, poate deveni permanent si linistea de asemenea. Cand iti recapeti echilibrul si pacea interioara curgi prin viata cu naturalete, intri in starea de fulg, te topesti, te transformi, cazi, zbori, zbori si apoi cazi din nou, dar intotdeauna in cadrul unui firesc care te face sa treci prin viata asa cum ar fi normal, si anume sa privesti si sa traiesti aceasta existenta a ta in lumea manifesta ca pe o serie de experiente de natura diferita, din care acumulezi cunoastere, o cunoastere care iti construieste propria intelepciune unica ajutandu-te sa pasesti pe calea evolutiei.

De aceea este important sa incepem sa ne curatam filtrele prin care privim realitatea si dupa curatirea atenta a acestora, atunci cand devenim capabili sa capatam o anumita detasare si obiectivitate, sa incepem sa cernem informatia primita din diverse surse, prin propria sita. Fiecare dintre noi este unic si este normal si firesc sa priveasca realitatea dintr-un punct de vedere unic. Aceasta unicitate a perspectivei nu se refera la aspectul grosier al realitatii, pentru ca atunci cand privim la un copac, cu totii (sau aproape cu totii), vedem… un copac. Diferenta consta in nuante, in amanunte fine, subtile care imbogatesc, in cele din urma Adevarul Suprem. Este important si chiar esential, deci, sa invatam sa nu mai luam nici un fel de informatie de-a gata. Este important sa incepem sa experimentam cat mai mult cu putinta pe cont propriu (cerand ghidaj atunci cand simtim nevoia, dar nu cerand ca cineva sa ne traseze intreaga harta), sa ne intrebam, sa emitem opinii si pareri, mentinand vie constiinta faptului ca maine s-ar putea ca aceste opinii sa se schimbe, nu pentru ca ele sunt gresite ci pur si simplu pentru ca experimentand si traind mai mult si mai in profunzime, perceptia noastra devine mai nuantata si viziunea noastra se extinde odata cu extinderea constiintei.

Principala cale catre Adevarul personal este Autocunoasterea. De altfel, avem la indemana chiar in acest moment o serie de nenumarate instrumente cu care sa incepem sa parcurgem acest Drum catre noi insine. Avem o minte care poate gestiona informatia si avem o intuitie pe care o putem dezvolta pentru a percepe nuante non-vizibile sau aspecte ale partii noastre din subtil. Putem medita, putem citi, putem rationa, ne putem observa cat mai des cu putinta. Important este sa traim cat mai mult cu putinta cu atentia treaza catre ceea ce Suntem, catre cum Suntem, catre cum Facem ceea ce facem si, de asemenea, sa trecem orice informatie, de orice natura, de la oricine ar veni aceasta, prin filtrul personal.

Atunci cand luam asazise Adevaruri de-a gata, stirbim Creatia de propria contributie constienta la aceasta armonie de particule infinite. Si de multe ori facem acest lucru, fie din teama, fie din lenea de a sonda profunzimile, fie din neincredere in propriile forte. Dar retine: propria ta vibratie unica este  importanta in ansamblul Creatiei Divine si atunci, exprimarea si trairea autentica, in conformitate cu centrul propriei tale fiinte este una dintre misiunile tale asumate din aceasta viata in acest Univers manifest.

Totusi, in virtutea notiunii de echilibru, nici una dintre extreme nu este constructiva. Refuzul de a primi informatii din exterior precum si cel de a lua aceasta informatie in considerare ne aduce un minus clar, asa cum si repetitia exclusiva si nefiltrata a celor ce ni se transmit dinafara este la fel de limitatoare, mentinandu-ne la periferia propriei noastre fiinte.

OSHO, de pilda, ne invita sa ne descotorosim de orice informatie care vine din exterior si sa ne lasam sa fim pur si simplu ceea ce Suntem. Nu consider aceasta ca fiind o viziune echilibrata, dar a fost nevoie, totusi, pentru multi, de un OSHO, care prin indemnul la o atitudine extrema, sa ne scoata din extrema cealalta, cea a starii de „fiinta care repeta”. Odata iesit, insa, din aceasta stare, este bine sa revii la o atitudine echilibrata in care poti deveni un burete ce absoarbe informatia de oriunde ar veni aceasta dar care, in acelati timp, isi activeaza propriul filtru interior si invata sa o cearna prin mintea si simtirea proprie chiar si cu riscul de a ajunge la observatii si concluzii gresite. Defapt nu exista concluzii gresite ci doar trunchiate, iar intregirea acestora va veni de la sine, odata cu dezvoltarea capacitatii de utilizare a propriilor instrumente minte-simtire-intuitie. Atunci vei putea sa incepi sa te numesti un observator intelept, intelepciunea aceasta fiind ceva care vine din centrul fiintei tale si nu din surse exterioare incompatibile de cele mai multe ori cu Universul tau interior. Atunci poti sa spui ca incepi cu adevarat sa FII.

sursa : harmonygroup.ro